De-a lungul secolelor au avut loc sute sau poate chiar mii de descoperiri arheologice, unele spectaculoase, altele mai puţin. In Valea Regilor de lângă Teba, exista singurul mormânt al unui faraon, care timp de 3.200 de ani, a scăpat neprofanat şi nejefuit. Acel mormânt este cel al celui mai cunoscut faraon egiptean din toate timpurile – micul Tutankamon.
In 1347 î.Hr., un băieţel de opt ani, numit atunci Tutankhaton, urcă pe tronul Egiptului. El moşteneşte un regat zguduit de o reformă religioasă care a renegat vechii zei şi i-a înlocuit cu un zeu unic, Aton. Sub domnia acestui copil se va efectua reîntoarcerea la credinţele
tradiţionale. Printr-un ciudat capriciu al destinului, faraonul, devenit cel mai renumit dintre regii Egiptului din momentul descoperirii mormântului său, în 1922, este unul dintre cei mai puţin cunoscuţi pe plan istoric. Nici chiar astăzi nu se pot defini precis originile sale.
Numele adevărat al lui Tutankamon (Tut-ankh-Amon) era Tutankhaton Tut-ankh-Aton. Acesta a domnit până în anul 1324 î.Hr. şi a fost un faraon din dinastia 18A, conducătorul Egiptului între anii 1333 î.Hr. - 1324 î.Hr., urcând pe tron la 9 ani. Tatăl lui Tutankamon este celebrul faraon Amenhotep IV cunoscut mai mult sub numele de Akhenaton, şi al reginei Kiya, făcând parte din Noul Regat, Dinastia a XVII-a, numită şi Epoca de aur a faraonilor.
Faraonul Amenofis al IV-lea/ Akhenaton, care a domnit 17 ani şi l-a impus ţării sale pe zeul Aton, nu pare să fie tatăl lui Tutankhamon. Akhnaton a şocat la acea vreme întregul popor egiptean prin introducerea unei religii monoteiste în locul venerării tuturor zeilor de până atunci. Intr-o perioada in care omenirea era de religie politeista, Aton este primul zeu din istoria omenirii căruia i se închina toata lumea. Într-adevăr , Akhenaton a avut şase fiice cu soţia sa Nefertiti, o fiică de la cea de a doua soţie, numită Kiya, şi două fiice de la două dintre propriile sale fete.
Tânărul rege guvernează cu ajutorul unor influente personalităţi, Aye, regent şi vizir, şi Horemheb, general şef al armatelor, care aveau să-i urmeze de altfel în fruntea ţării.
La vârsta de 7 ani Tutankamon a luat-o de soţie pe frumoasa Ankesenamon ("Ea trăieşte pentru Amon"), sora sa vitregă, iar, doi ani mai târziu, fratele său mai mare, Smenkhkare, moare, tronul revenindu-i lui. Împreună cu Aye, cei doi pregătesc reîntoarcerea la vechile culte şi restituirea veniturilor, uneori considerabile, ale sanctuarelor.
În al doilea an de domnie, Tutankhamon părăseşte Tel al-Amarna, efemera capitală întemeiată de Akhenaton, şi se instalează la Memfis, aproape de actualul Cairo. Face din el centrul administrativ, în acelaşi timp, îşi schimbă numele din Tutankhaton, „imagine vie a lui Aton", în Tutankhamon, „imagine vie a lui Amon", marele zeu al Egiptului, adorat în temple de la Karnak până la Teba, capitala religioasă. Demolarea monumentelor închinate lui Aton începe. Sanctuarele sunt demontate rând pe rând, blocurile lor de piatră fiind refolosite în noile construcţii. Tutankhamon pune să se decoreze unii pereţi ai templelor de la Karnak şi Luxor, închinate lui Amon, şi să se ridice numeroase statui ale zeului şi ale lui însuşi. Pe plan extern, au avut poate loc două expediţii militare, una în Orientul Apropiat, cealaltă în Nubia.
- O moarte misterioasa
Se presupune că Tutankamon ar fi fost ucis printr-o lovitură aplicata la nivelul capului . Suspectul principal ar fi fost Ay, succesorul său care l-ar fi ucis motivat fiind de preluarea tronului . O radiografie realizata pe mumie indică un cheag de sânge în craniul acesteia. Un alt suspect ar fi fost generalul Horhemheb, dar dacă el l-ar fi ucis, i-ar fi luat imediat locul şi în plus el era cel care îl instruia pe faraon. Ultimul suspect este viziriul său, Ay. El l-ar fi ucis pentru a-i lua puterea şi conducerea, fapt ce chiar s-a întamplat.Insa in ciuda tuturor acestor presupuneri nici in ziua de astazi nu se stie cu certitudine absoluta cauza mortii sale.
Tutankamon a devenit celebru datorita faptului ca mormantul sau descoperit de egiptologul Howard Carter in Valea Regilor era singurul mormant care a scapat de jefuitorii de comori dar si de profanatorii postcontemporani faraonului.
